de Grigore Alexandrescu
La un zugrav foarte vestit mergînd din întîmplare,
Portretul meu îi comandai; întîi însa-ntrebare
Artistului îi adresai, de poate sa mi-l faca
Asa cum orcui l-o vedea portretul meu sa placa;
Caci am un mare interese, voi ca-n streinatate,
s-anume-n Franta mai ales, la ochi sa poci eu bate,
Fiind acum de maritat o fata foarte rara,
s-ai ei epitropi cautînd un barbat în asta tara.
„Prea lesne — îmi raspunse el — nu e întîiasi data
Cînd pe urîti facînd frumosi luai o buna plata:
Esti negru, te voi face alb; esti slab, te îngras bine,
Numai vezi de portret departe a te tine.“
Vorbind asa, ma zugravi, si daca al meu nume
Jos la portret n-ar figura, nici un crestin pe lume
N-ar putea crede ca sînt eu, atît sînt de schimbate
Trasurele-mi, ochi, gura, nas, si înfrumusetate.
Ai nostri rîd cîti ma cunosc, dar prea putin îmi pasa,
De voi putea sa dobîndesc pe nobila mireasa,
si daca vreun venetic, iesit din tari streine,
sau vrun romîn mai îndraznet n-o izbuti mai bine.
Redactori care laudati
Pe unii dintre candidati,
Ce prostilor le dati virtuti,
si elocuenta celor muti,
Ce pe rai faceti virtuosi
Lucky Number Slevin ipod
si patrioti pe ticalosi,
Crez ca nu rau va potriviti cu omul ce m-a zugravit,
sau cu vestitul Carcalechi, redactor care a trait,
Al carui jurnal fabulos
Era destul de mincinos,
Dar care cel putin spunea
Acelor care nu-l credea
Ca adevaru-adevarat
Este prea lesne de aflat;
Ca n-au decît sa ia pe dos
The Illusionist trailer
Cîte a scris el de prisos,
s-atunci pot fi încredintati
Ca n-au sa fie înselati.
