FabuleElefantul » Fabule
Elefantul

Posted on Tuesday 15 January 2008

Elefantul
de Grigore Alexandrescu

In vremea de demult, dobitoacele toate,
De imparatul Leu satule, dezgustate,
Isi alesera lor
Un alt stapinitor,
Pe domnul Elefant, cu nasul invirtit,
Puternic indestul, dar insa necioplit,
Si de cap tare, gros, cit vreti sa socotiti.
Insa ca sa puteti sa vi-l inchipuiti,
Ma grabesc sa va spui
O judecata-a lui.
Noul stapinitor,
Cit s-a orinduit,
Puse-n slujba pe boi,
Iar lupu mincator
Se facu favorit
Si ministru la oi.
Va las sa judecati,
Citi miei fura mincati,
Si cite oi slutite
De fiarele cumplite!
In zadar fac strigare
Oile-mpovarate,
Chip nu e de scapare,
Si plingeri necurmate
Ce vin de pe la turme
Raul nu pot sa-l curme.
Lupul dar isi urmeaza
A sa nelegiuire,
Caci de ce se lucreaza
Craiul n-are de stire;
Ba cite lupul spune
Le ia toate de bune.
A! cind o sa ne vie
O zi de bucurie,
Zi foarte asteptata
Si scumpa in nevoi,
Ca sa vedem odata
Pe lupi mincati de oi?
„O! asta nu se poate“,
Zic unii-alti in lume.
Domnii mei, se pot toate,
Desi le spui drept glume.
Apoi, stiti dumneavoastra
Ca oaia este proasta,
Si ca nadejduieste
Aceea ce doreste.
Eu cu incredintare
Am auzit odata,
La o turma cam mare,
O vorb-asa ciudata.
Dar cum poci sti ce spune
Oile intre ele?
Pentru asta minune
Am cuvintele mele.

Acum, sa venim iar la vorba inceputa:
Vazind bietele oi ca toate o sa piara,
Dupa lungi chibzuiri s-alesera o suta
Si mersera la crai izbavire sa ceara.
Craiul sta ocolit d-o numaroasa curte:
Cerbii cu coarne lungi, ursii cu coade scurte
Alcatuia un stab vrednic a fi privit.
Un berbece-nvatat, ce stia sa citeasca,
Se-nfatisa smerit si-ncepu sa vorbeasca:
„Ne rugam sa ne-ascultati, craiule stralucit!
Si sa intorci spre noi mila mariei-tale.
Welcome Home, Roscoe Jenkins full movie
Starea-n care ne-aflam e vrednica de jale,
Pentru ca domnu lup, ministru ce ne-ai dat,
In loc a ne pazi, de tot ne-a-mputinat.“

Domnul lup, intrebat,
Raspunse cu glas mare:
„Stapine luminat!
Nici un cuvint nu are:
Cind le-am napastuit?
Cind am scos biruri grele?
Eu iau obicinuit
De oaie cite-o piele.
Dar prostimea ciudata
Asa e invatata,
Si far-a sti ce cere
Va nencetat sa zbiere.“

Maretul elefant, dupa ce se gindeste,
Da de trei ori din cap si lupului vorbeste:
„Asculta — zice — si ia aminte
La ale noastre craiesti cuvinte.
Cit pentr-o piele, treaca si mearga,
Fiindca singur spui c-ai dreptate.
Dar pentru c-astazi oaia alearga
La mila noastra, care mult poate,
O iert; de dajdii fie scutita;
Ale ei plingeri voi sa le-ascult;
Si decit pielea obicinuita
Sa nu poti cere un par mai mult.“

Sorry, the comment form is closed at this time.