FabuleDreptatea leului » Fabule
Dreptatea leului

Posted on Tuesday 15 January 2008

Dreptatea leului
de Grigore Alexandrescu

Leul, de multa vreme, ridicase ostire,

Sa se bata cu riga ce se numea Pardos;

Caci era intre dinsii o veche prigonire,

Si gilcevire mare, pentru un mic folos.

        Vrea, adica, sa stie

        Cui mai mult se cuvine

        Sa tie pentru sine

        Un petec de cimpie

Si un colt de padure, de tot nensemnator,

Ce despartea tinutul si staturile lor

Acum singe mult curse, si multe luni trecura,

        Far-a se putea sti

        Cine va birui.

        Elefantul nasos,

        Si bivolul pieptos,

        Cu lupul coada-lunga

Whisper psp

        Multe izbinzi facura.

Fiescare tulpina era plina de singe.

Ici se vedea un taur jumatate mincat;

Linga el un tovaras ce zbiara si il plinge;

Colo, un porc salbatec fara doua picioare;

Si mai la vale, vulpea se tavaleste, moare,

Oftind dupa curcanii ce inca i-au scapat!

Iar mai vrednic de jale era viteazul urs,

De doua coarne groase in inima patruns.

Leul, vazind ca lupta nu se mai ispraveste,

Trimise la maimuta, vestita vrajitoare,

Ce spun ca stia multe, si ca proorocea

Intimplarile toate, dupa ce se trecea;

Trimise, zic, la dinsa sa-i faca intrebare,

Cum poate sa ajunga sfirsitul ce doreste.

Ea se puse pe ginduri, tusi, apoi raspunse,

Rozind cu multumire darurile aduse:

„Ca sa poata-mparatu lesne sa biruiasca,

        Trebuie sa jertfeasca

Pe acel ce in oaste e decit toti mai tare,

Mai vestit in razboaie, mai vrednic si mai mare.“

Auzind astea leul strinse a sa ostire:

„Lighioanelor! zise, viu sa va dau de stire

Ca astazi din noi unul trebuie sa murim:

Asa va proorocul. Ramine-acum sa stim

        Cine este mai tare.

Cit pentru mine unul, cum vreti… dar mi se pare

Ca nu prea sint puternic, caci patimesc de tuse.“

Vulpea era aproape: „Ce-are a face! raspunse,

        Inaltimea ta esti

        Oricit de slab poftesti.“

        — „Dar si puterea noastra

        E indestul de proasta“,

Strigara tigrii, ursii, si cu un cuvint toate

Lighioanele-acelea ce erau mai coltate.

„Nu ramine-ndoiala“, le raspunse-mparatul.

Iepurile, sarmanu — crez ca-l tragea pacatul,

        Sau pacate mai multe

        De mosii lui facute —

Veni sa-si dea parerea. Dar toti, cit il zarira,

        Asupra-i navalira.

„Ia vedeti-l! strigara. Cu buna-ncredintare

        El este cel mai tare!

Maquinista, El divx

S-ascundea urecheatul, si nu-i placea sa moara

Ca sa ne faca noua biruinta usoara!

Pe el, copii! Luati-l: el are sa-mplineasca

Ce ne-a zis proorocul din porunca cereasca!“

        Ciinii atunci sarira

        Si-n grab ti-l jupuira.

Se afla vreo tara, unde l-asa-ntimplare

Sa se jertfeasca leul? Nici una, mi se pare.

Nu stiu cum se urmeaza, nu pricep cum se poate,

Dar vaz ca cei puternici oriunde au dreptate.

Sorry, the comment form is closed at this time.