de Grigore Alexandrescu
“Cât îmi sunt de urâte unele dobitoace,
Cum lupii, ursii, leii si alte câteva,
Care cred despre sine ca pretuiesc ceva!
De se trag din neam mare,
Asta e o-ntâmplare:
si eu poate sunt nobil, dar s-o arat nu-mi place.
Oamenii spun adesea ca-n tari civilizate
Snow White and the Seven Dwarfs divx The Village Smithy full movie
Este egalitate.
Toate iau o schimbare si lumea se ciopleste,
Numai pe noi mândria nu ne mai partseste.
Cât pentru mine unul, fiestecine stie
C-o am de bucurie
Când toata lighioana, macar si cea mai proasta,
Câine sadea îmi zice, iar nu domnia-voastra.”
Asa vorbea deunazi cu un bou oarecare
Samson, dul?u de curte, ce latra foarte tare.
Catelul Samurache, ce sedea la o parte
Ca simplu privitor,
Auzind vorba lor,
si ca nu au mândrie, nici capricii desarte,
S-apropie îndata
Sa-si arate iubirea ce are pentru ei:
“Gândirea voastra, zise, îmi pare minunata,
si sentimentul vostru îl cinstesc, fratii mei.”
- “Noi, fratii tai? raspunse Samson plin de mânie,
Noi, fratii tai, potaie!
O sa-ti dam o bataie
Care s-o pomenesti.
Cunosti tu cine suntem, s iti se cade tie,
Lichea nerusinata, astfel sa ne vorbesti?”
El lince perdido
- “Dar ziceati…” – “Si ce-ti pasa? Te-ntreb eu ce ziceam?
Adevarat vorbeam,
Ca nu iubesc mândria si ca urasc pe lei,
Ca voi egalitate, dar nu pentru catei.”
Aceasta între noi adesea o vedem,
Si numai cu cei mari egalitate vrem.
